X

e ziua meaVine o dimineata din an cand spunem: “Azi. Da, azi e ziua mea!”

Exista si am intalnit persoane care vor cu disperare, de ziua lor, sa opreasca timpul in loc si sa uite numarul anilor deja trecuti in agenda vietii. Nu pot si nu voi intelegeniciodata tendinta asta generalizata, obsedanta si chinuitoare de-a te plange, de-a te vaita pentru varsta atinsa: “Vaaai! Am mai imbatranit un  an!” Asa, si?! Asta patim cu totii. Este firesc,  natural si ireversibil. Fiecare varsta are frumusetile sale!

Mai e un curent ce insoteste topic-ul: E ziua mea! Cel al singuratatii. Ma cutremur de fiecare data cand aud tineri, in pragul aniversarii, ca vor sa-si petreaca ziua de nastere singuri, fara familie, prieteni, fara telefoane sau e-mailuri cu urari de bine. Ihm! Ce sa inteleg? C-a innebunit lupul, nu?  Ar fi bine pentru ei daca si-ar reconstitui atitudinea si ar iesi din fazele astea fals depresive .

A true friend remembers your birthday but not your age.

E ziua mea! Si ma bucur cat pot de mult de ea!

In ceea ce ma priveste, atunci cand e ziua mea, ma simt foarte bine. Imi place sa aud telefonul sunand in permanenta . Imi plac acele urari primite mai devreme de ziua mea de la vechi si indepartati amici, colegi de scoala, care stiau precis luna si nu ziua… Imi plac florile primite in buchete imense; nu un fir,trei sau cinci. Imi plac sms-urile cu mesaje simple: „La multi ani!” si atat. Fara dantelarii lexicale. Dar ma dau in vant dupa scrisul de mana din felicitari.

Daca e ziua mea, e si ziua cadourilor pentru memoria sufletului meu

La aniversarea zilei mele de nastere incerc pe cat posibil sa-mi adun toti prietenii, sa-i simt aproape si sa petrecem momente frumoase impreuna,  momente frumoase convertite in cadouri.

Aici intra si acele secvente de timp pe care le inregistrez si mi le dedic in totalitate mie…

e ziua mea

La 19 ani, eu si pescarusii  ne lasam tulburati de frumusetea unui rasarit de soare. La 22 incheiam ziua pe terasa unei taverne grecesti privind apusul ametitor al soarelui, iar la 23 intram in polemici cu un tip care ocupa prea mult loc din zona mea de dans. Acum se declara sufletul meu pereche ;)…

Trei ani mai tarziu savuram cafeaua de dimineata deasupra unui ocean nesfarsit de nori pufosi.

Vedeti? Despre astfel de cadouri e vorba, despre acele amintiri… cu “am fost acolo si am facut aia”. Nu despre haine, pe care pot si eu sa mi le iau, nu despre jucarii de plus sau obiecte ornamentale, de care ne plictisim repede si le uitam intr-un colt de dulap ca sa le acopere praful… Oameni si clipe.

E ziua mea! Si e de ajuns sa fiu fericita!

0
    0
    Cosul tau
    Cosul tau este golInapoi la magazin