X

in afara orasului

De ce fugim in afara orasului

De luni pana vineri traim intr-o lume betonata, gri, cu trasee arhicunoscute. Doar mirosul florilor de tei ne mai trezeste simturile amortite. Un complot frumos al teilor cu Cel de sus de a ne determina sa privim cerul si sa ne amintim ca nu traim intr-o cutie de carton – suntem niste uituci.

Mergem teleghidati pe aceleasi drumuri, invatate pe de rost de creierul domesticit. Adesea ne uitam la copacii de pe aleile pe care ne plimbam (la fel de robotic) si ne intrebam cum au strapuns coroanele lor mari asfaltul milenar. Caci ordinea din capul nostru a luat-o razna si am ajuns sa credem ca orasul este dintotdeauna, ca el e naturalul si nu campiile, raurile, padurile, copacii parintilor nostri. Am ajuns sa privim curiosi pasarile cerului si aproape nu ne vine a crede ca nu sunt  masinarii cu telecomanda controlate de niste copii plictisiti de jocurile video.

Lumea (d)in afara orasului

Ocazional iesim din matrice si facem pelerinaje in afara orasului. Acolo privim cu gurile cascate un spectacol bizar, in care lucrurile nu functioneaza pe baza de butoane, senzori, telecomenzi si alte ghidusii tehnologice.

Senzatia e unica, coplesitoare si… greu de exprimat in cuvinte.

De fiecare data cand evadam din peisajul urban descoperim inmarmuriti lucruri uitate in unghere ascunse ale mintii. Descoperim ca:

▪ putem merge si chiar alerga desculti prin iarba

▪ ne putem balaci fara costum de baie in diverse ape curgatoare sau statatoare

▪ putem dormi si chiar foarte bine fara perna, pe o „saltea” de iarba deasa

▪ ne putem imprieteni cu diverse buburuze, lacuste, furnici sau libelule

▪ putem rade necontrolat, fara sa ne temem de vreo privire iritata

▪ inca ne mai putem catara in copacei si ne putem zgaria genunchii si coatele

▪ putem imita gugustiucii

▪ ne putem da de-a berbeleacul si ne putem murdari hainele fara sa ne suparam

▪ putem sa … (te voi lasa pe tine sa completezi spatiul)

0
    0
    Cosul tau
    Cosul tau este golInapoi la magazin