X

fara bani

Mark Boyle este numele omului care a ales sa traiasca fara bani

Este posibil sa traim fara bani, fara confortul pe care ni-l cumparam in fiecare zi cu cardul, putem oare trai fara a intra in tiparele sociale care ne-au intrat atat de bine in reflex si fara de care aproape ca nu ne putem inchipui? Irlandezul Mark Boyle a avut aceeasi curiozitate si nu s-a lasat pana nu si-a satisfacut-o. Iata ce a inteles din toata experienta!

O poveste despre bogatie fara bani

„Daca mi-ar fi zis cineva in urma cu sapte ani, in ultimul an de facultate (profil economic…), ca la un moment dat voi alege sa traiesc fara bani, m-as fi inecat probabil cu mancarea mea scoasa din cuptorul cu microunde. Planul era atunci sa gasesc un job bun, sa fac cat mai multi bani posibil, cu care sa cumpar acele lucruri care mi-ar fi demonstrat succesul in fata societatii.

Si pentru o perioada chiar am urmat planul – aveam un job fantastic de management intr-o companie de alimente organice; aveam chiar si un iaht in port. Daca nu as fi cumparat un dvd numit Gandhi, as fi urmat probabil planul pana azi. In schimb, in ultimele cincisprezece luni nu am cheltuit nici macar un sfant.

Schimbarea a venit intr-o seara, in timpul unei sesiuni de filozofat la undita impreuna cu un prieten. Desi ma simteam influentat major de invatatura lui Mahatma Gandhi „fii schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume”, habar n-am avut care era schimbarea pe care mi-o doream, pana in momentul respectiv. Am inceput sa vorbim despre toate problemele majore ale lumii – distrugerea mediului, razboaiele pentru resurse naturale, fermele industriale, exploatarea fortei de munca – intrebandu-ne asupra carei probleme ar trebui sa ne concentram. Nu ca am fi simtit ca puteam schimba lumea, fiind doar doua picaturi mici intr-un ocean extrem de poluat.

Dar in acea seara am avut o revelatie. Toate problemele despre care am vorbit nu erau atat de…independente pe cat as fi crezut, ci aveau o radacina, o cauza comuna. Faptul ca nu mai putem vedea repercusiunile directe ale actiunilor noastre asupra oamenilor, mediului, animalelor, este factorul care uneste toate problemele.

Nivelul de separare dintre consumator si produsul (serviciul) consumat este atat de ridicat, incat am ajuns sa nu mai avem habar de gradul de distrugere si suferinta pe care le cumparam „la pachet”.

Foarte putine persoane doresc sa provoace suferinta altora; cei mai multi habar nu au ca o fac in mod direct. Instrumentul care permite aceasta separare este banul, mai ales cel in format globalizat.

Iata un exemplu: daca ne-am cultiva singuri mancarea, nu am mai irosi probabil o treime din ea, asa cum facem astazi.

Daca ne-am confectiona singuri mesele si scaunele, nu le-am mai arunca de fiecare data cand ne…schimbam design-ul interior al locuintei.(…)

Pentru a fi schimbarea pe care mi-o doream in lume, trebuia sa renunt la bani, lucru de care trebuia sa ma tin, asa cum am hotarat initial, timp de un an de zile. Asa ca am facut o lista cu lucrurile de baza necesare pentru a supravietui. Mancarea a ocupat primul loc pe lista. Exista 4 metode prin care te poti bucura de macare, fara sa scoti bani din buzunar: sa profiti de ceea ce iti ofera natura, sa cultivi, sa faci troc sau sa cauti in pubele deseuri alimentare…fara bani

In prima zi am hranit 150 de persoane cu 3 mese, cu alimente gasite in natura si provenite din deseuri. Cea mai mare parte a anului am mancat din propriile culturi, iar resturile alimentare au constituit doar 5% din dieta mea. Am gatit afara – pe ploaie si pe soare – pe o soba.

Urmatorul pas a fost adapostul. Asa ca am facut rost de o rulota printr-un sistem de troc, pe care am parcat-o intr-o ferma organica pentru care lucram ca voluntar(…).

Ma scaldam intr-un rau, iar in loc de pasta de dinti am folosit os de sepie, cu seminte de fenicul salbatic, o ciudatenie pentru un vegan. In loc de hartie igienica foloseam ziare vechi de la chioscurile de ziare (odata chiar m-am folosit de un articol despre mine); nu era dublu stratificata, dar isi facea treaba. Pentru a ma deplasa, ma foloseam de o bicicleta si o remorca, iar cei 55 km pana in oras au facut cat doua abonamente la sala. Pentru iluminat foloseam lumanari din ceara de albine.

Multi m-au etichetat drept anti-capitalist. Dupa parerea mea, capitalismul este fundamental gresit, necesitand resurse infinite dintr-o planeta finita, insa nu sunt „anti-” nimic. Sunt pro-natura, pro-comunitate, pro-fericire. (…) Mai multi bani nu echivaleaza cu mai multa fericire.

Acest an a fost cel mai fericit din viata mea. Am mai multi prieteni ca niciodata, nu am fost bolnav de cand am inceput, si nu am fost vreodata mai in forma.”

Am putea oare toti sa traim de maine asa cum traieste Mark? Cu siguranta ca nu. Ar fi absolut fantastic daca am invata sa consumam mai putin, sa irosim mai putin, insa acest lucru se va intampla cel mai probabil atunci cand vom fi nevoiti. Sau…nu?

Sa nu prindem zilele in care o bancnota va valora fix cat orice alta bucata de hartie, colorata sau nu… Zic! Voi ce ziceti?

0
    0
    Cosul tau
    Cosul tau este golInapoi la magazin