X

povesti cu talc

Povesti cu talc spuse de oameni mari

Mi-amintesc si acum cat ma fascinau acele povesti cu talc spuse de bunicul meu in serile lungi de vara. Nu ma mai saturam sa aud peripetiile lui din tinerete, aventurile din sutele de calatorii pe care le-a facut de-a lungul vietii si metodele ingenioase prin care reusea mereu sa iasa din incurcaturi, precum personajele din basme. Atunci aceste povesti imi pareau adevarate minunatii, iar bunicul meu parea un super-erou, dar acum inteleg ca era de fapt un om simplu care a stiut sa isi traiasca viata frumos.

Iar cand eram in preajma lui n-aveam nevoie de carti de povesti, bunicul meu era cel mai talentat narator din lume…si cel mai sincer.

Povesti cu talc…din trecut

Si-am invatat multe de la el, dar voi fi egoista si voi pastra vorbele si amintirile lui doar pentru mine, insa ce pot sa va spun este ca mi-as dori sa pot si eu povesti nepotilor, la randul meu, povesti cu talc fara a fi nevoita sa le citesc in carti. Mi-as dori sa pot ajunge la o varsta inaintata si sa retraiesc cele mai frumoase momente din viata, povestindu-le celor mici si determinandu-i astfel sa se bucure cat se poate de mult de timpul valoros petrecut aici. Mi-as dori sa am ce povesti.

E drept, sunt inca “mica”, n-am o experienta prea bogata de viata, pot numara pe degete lucrurile nebune pe care le-am facut in viata si deja simt ca nu mai am timp. Deja am intrat in randul oamenilor care nu au timp sa traiasca si asta nu-mi place deloc. Stiu, puteti spune ca nu exista “nu am timp” si poate aveti dreptate; poate e doar calea usoara de a ne justifica viata monotona… poate e cel mai putin dureros mod de a spune ca am devenit semi-roboti.

Sunt putine zilele in care pot spune seara, cu adevarat, ca acea zi a contat, ca am trait ceva deosebit, ca mi-o voi aminti. Cate zile din ultima luna iti amintesti, cate poti sa le povestesti cu entuziasm celorlalti?

Povesti cu talc sau experiente din care inveti

Si chiar daca (sper ca) mai am timp destul, nu mai vreau sa-l pierd aiurea. Vreau sa-mi scriu propria mea carticica de povesti cu talc, un fel de jurnal captivant al experientelor din care am sa invat pe pielea mea ceea ce invatam din spusele altora, prin care am sa experimentez ceea ce, pana acum, doar imi imaginam.

Life shrinks or expands in proportion to one’s courage.

Si atat cat ma va tine curajul…si buzunarul, am sa incerc sa folosesc la maxim fiecare clipa libera si am sa fac, in fiecarepovesti cu talc weekend (mai ales cat inca este cald afara), ceva de care sa-mi amintesc si cu care sa ma pot mandri. Si am sa incerc sa-i conving si pe cei din jurul meu sa mi se alature. De ce sa mai astept cand exista atat de multe experinte care se afla doar la o doza de curaj distanta?

0
    0
    Cosul tau
    Cosul tau este golInapoi la magazin